Asculta greierii cum rad...

Imi amintesc (ce ciudat lucru sa-ti amintesti!dar mai ciudat e ca...bucuria amintirilor e trista) de tata cand ma intreba,purtand o complicitate comica in glas,daca vreau sa aud suras de greieri.Entuziasmata,ma asezam pe iarba amara de iulie ascultand simfonie de "cri".Il vedeam pe tata cum incerca sa caute firul suprem de iarba.La cei cinci ani de atunci,asta mi se parea o adevarata arta.Ma gandeam ca trebuie sa ai suflarea stearsa bine de praful inexistentei ca sa gasesti firul pentru schita unei fericiri(mai tarziu, aveam sa aflu ca praful la mine nu se stergea si ca, talent la desen nepamantesc nu aveam ca sa schitez fericire).Tata se trantea pe pamantul secetos si rascolea cu supremul fir de iarba intr-o rana a pamantului.Trupul de ganganie se lovea ursuz de peretii racorosi ai apusului:"Cri,cri.cri,toamna gri/nu credeam c-o sa mai...".Ultimul verb nu plutea niciodata in aerul unei nopti de vara.Si era cat se poate de normal sa fi fericit o data ce nu te-ai lovit cu tampla de toamna.Tin minte ca inima imi batea in ritm de greiere...
Cu apusul in ochi,gasisem dupa atatia ani aceeasi iarba amara sub mainile mele.Dupa atatia ani,auzeam din nou rasul greierilor si nu stiam cum sa-i fac fata.Simteam in spatele meu fiorii unui soare oprit...
-Ce faci?
-Ascult greierii cum rad...
-Greierii rad?
-Da,trebuie sa rada...si vorbele mele se prelungeau in inexistenta unui ecou.
Se aseza pe iarba,si hainele-i luau tenta de rosu vesperal.
...Sunetul de drum de apa strabatea adancuri de timpane,dar cel de langa imi intrerupse fiinta taciturna:
-Noi de ce nu radem...?
-Eu...n-am invatat sa rad,apoi oprindu-mi suflarea in suflet...nimeni nu mi-a predat lectia asta vreodata si apoi ...asta e adevarul n-am invatat sa rad.Cand eram o fetita, imi era asa rusine,caci toata lumea invatase sa rada si mi-era ciuda pe greieri si...
Dupa ce m-am oprit, imi dadusem seama ca imi pierdusem rasuflarea prin iarba si cuvintele in ochii lui...
-Te invat eu sa razi...
Si inima incepuse sa-mi bata din nou in ritm de cantec de greiere...