Unii o numesc inima de diamant, altii de piatra. Isi pipai textura inimii. De data aceasta, i se sfaramita. Lui ii promisese altceva. Si el parea sa-i promita tot acel altceva. Erau vremuri lungi, ca un ghem de ata infinita a zeilor, de cand ea privea prin cotloanele inimilor, cautand sentimentul de altceva. La ce bun o inima atat de scumpa care nu bate a fericire si a cer albastru?Si intelesul cuvintelor devine si mai greu in noaptea intunecata de lumina.Doar noaptea da nastere stelelelor si intrebarilor. El e ceva sau altceva?Somnul i se opreste in amintiri si respiratia i se taie de semnul de intrebare. Ii sangereaza rasuflarea,s-a taiat de prea multe ori...Dimineata n-a incetat niciodata sa-i deschida ochii. Intr-o zi , gasise in asternuturile udate de ganduri o bucata din inima ei. Isi daduse seama de diferenta de suflet. Carbonul inimii de diamant isi preschimbase starea lui sufleteasca stabila in instabilitate hexagonala .O singura noapte,o singura privire, o singura atingere, un simplu cuvant... Acesta era pretul, o inima instabila fata de inima ei trecuta de diamant, ca o stare de carbon grafit. Tot ce-i mai ramanea de facut acum era sa scrie...
