Conversatie cu un bob de mazare

N-am mai scris demult...Mai nou ma adresez.Cui?Habar n-am cine esti tu si nici nu mai am rabdarea sa mai cunosc franturi de cineva,am prea multe franturi eu si acum ma scriu pe interior ca sa pot sa-i scriu pe altii pe dinafara.Citisem undeva,dar era prea putin important unde.
Si se doarme acum pe cele 1000 de ganduri si tot se simte afurisitul bob de mazare.Pentru el au insomnii memoriile, pentru el cei ce au cuvinte,nu urechi,scriu,nu aud.
-Haide,stiu ca ma auzi!Stiu ca ma scrii!
Si ma intorc pe partea cealalta a gandului si-mi trag patura de indiferenta peste urechi.
-Crezi ca eu, ca bob de mazare, nu vad ca s-au ofilit florile din vaza?
Imi sufocam urechea.Degeaba.Era acolo sub ganduri si nu ma lasa sa dorm.Trebuia sa mai scutur patul acela si sa scap o data pentru totdeauna de bob.
-Ce vrei?!Haide spune!
Rase batjocoritor.
-Nu fi obraznica!Daca eu dispar,tu ce-ai sa faci?Am vazut!
-De ce sa ma chinui?E mai bine fara tine!Ai vazut nimicul!Atat!
-Tu nu mai dai la o parte perdeaua...Ti-au strans dorurile si durerile acolo.Le-ai inghesuit pe toate.Se pune praful.Sunt de acord,praful o sa-l stergi.Dar pe ele nu!Sunt acolo ,dupa perdea si tu stii prea bine.Iti spun poezii si te ingrozesti ca sunt rosii ciresele si aici pica frunzele...
-O sa vina vara!Ai sa vezi!O sa vina inapoi cu nisip in parul ciufulit,gust de mare si miros de soare...
-Si daca nu vine pentru toamna ta,ce faci?zise indiferent bobul de mazare.
-Am sa-l iubesc si pentru toamna viitoare si pentru cealalta si pentru cea dupa cealalta...Fiecare are nevoie de vara.Si daca am gasit-o ce daca imi pica frunzele?In fond,nu e problema ta,mi-am repezit vorbele pe un glas autoritar.
-Ai dreptate,zise bobul.Dar stiam amandoi ca va reveni...
Nu l-am crezut niciodata.Mintea cu nerusinare.Am meditat cu picioarele pe podeaua rece.
"Alo?"Glasul verii in iunie... Stiam atunci ca ciresii aveau sa isi scuture din petale mereu si ca florile din vaza nu s-au ofilit, de fapt, niciodata...